Micuţa Furnică

Iubirea e nemărginită
Şi distanţa foarte mare
Dintre, un om şi o furnică
Dintre-un Titan şi-o muritoare.

Titanu-i veşnic, e etern
Eu sunt numai furnică
El este sus, eu sunt peren
El e viteaz, iar eu simt frică.

Eu sunt fiinţă muritoare
Iar el, din ce în ce, mai cunoscut
Nu voi ajunge scriitoare
Voi fi, un cineva, necunoscut.

Vedeam cuvintele înşiruite
Cu măiestrie împletite
Mă minunam, cât sunt de iscusite
De elegante şi distinse.

Vedeam distanţ-aceea mare
Dintre un om şi o furnică
Şi mă-ntrebam, când Doamne oare
Voi fi şi eu aşa? Adică,

cu vorbe bine întocmite
În stilu-acela elegant
Să scriu, mai frumos ca înainte
Ca să se vadă-al Tău talant.
.......................................................

Îţi mulţumesc Doamne iubit
Că-n graba mare ai venit
Şi Tu nu ai îngăduit
Ca să rămân un rătăcit.

Aste dorinţe sunt deşarte
Şi totul e deşertăciune
Sunt copilul Tău şi nu se poate
Să îmi doresc......,,deşertăciune".

Măi bine să rămân furnică
Şi să lucrez doar pentru Tine
Slujind, cu puterea mea cea mică
Mângâind, bucurând şi făcând bine.

Şi în Iubirea Ta nemăginită
În Harul Tău nemăsurat
Vin înaintea Ta, eu, micuţa Ta furnică
Strigând: DOMNUL FIE LĂUDAT.

Amin
17.oct.2011 Firenze