Mi se bucură inima-n Domnul

Mi se bucură în Domnul, inima căci ea mereu,
Lui îi cântă când în viață, drumul ei devine greu,
Căci cântarea îi aduce, bucurii nemuritoare,
Îi aduce pacea sfântă, care e care margini ea nu are.

Mi se bucură în Domnul sufletul... când obosit,
Își încetinește pașii, ce pășesc spre infinit,
Când îl chem ca El să-mi vină, mie-n viață-n ajutor,
Și-atunci simt cum îmi dă aripi, ca să mă avânt în zbor.

Bucuros sunt și în clipa, suferințele când vin,
Eu o alinare sfântă, simt atunci când greu suspin,
Căci în orice suferință, eu mă urc pe brațul sfânt,
Închid ochii și mă trece, El de toate pe pământ.

Plin de bucurii divine, sunt mereu și în necaz,
Eu în el simt mâna blândă, cum îmi șterge-al meu obraz,
Printre lacrimi a mea gură, ea nu tace niciodată,
Căci doar în necaz întruna, simt iubirea minunată.

Întristarea când ea vine, pe-a mea față-ndat-apare,
Zâmbetul... căci întristarea, ea putere nu mai are,
Când privesc eu înspre ceruri, spre Acel ce îmi aduce,
Zâmbetul și-a Sa lumină, când mă aflu la răscruce.

Bucurați-vă întruna, bucurați-vă ne spune,
Cel ce-a biruit odată... moartea... să ne dea un nume,
Bucuria să ne fie, calea către Dumnezeu,
Bucuria este-o armă-n lupta grea, cu cel ce-i rău.

E petala așternută, pe o cale care-i grea,
E lumina cea din bezna care-n față ți-apărea,
Bucuria e iubirea, Domnului ce-o dăruiești,
Bucurați-vă în toate... spune Cel din slăvi cerești.