Mi-e veşnică viaţa

Mi-e veşnică viaţa, doar drumul ei mereu,
E-n umbră şi-n lumină, urcând spre Dumnezeu.
Mi-e veşnică viaţa, doar forma ei trecând,
O alta, pururi alta, mereu alt chip având.

Din Dumnezeu Eternul, Izvor al vieţii ies
Alcătuit în chipul crezut, dar ne-nţeles.
Trimis pentru-o lucrare şi-un ţel nepieritor,
Cuprind Eterna taină și ard eternul dor.

Vegheat de Ochiul veşnic, de-apururi neascuns,
Cu limpedea lumină, e-adâncul meu pătruns,
Ştiut cu uşurinţă ce sunt şi ce-am să fiu,
Nicicând în "prea devreme", nici unde-n "prea târziu"

Rotaţia vieţii urmează-n veşnic drum,
De-apururi alta-i starea cu fiecare "acum",
De-apururi mai spre 'nalte şi fericite stări,
Port steagu-acestei sfinte și unice chemări.

Mai luminos mi-e totul și tot mai înţeles,
Cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies,
Şi-mi creşte fericirea cu cât sunt mai cuprins,
Mai treaz din strălucirea din care sunt desprins.

O, viu Izvor al vieţii, spre forme-n veci mai noi
Şi stări în veci mai 'nalte suim spre Tine noi,
Fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum,
S-ajungem numai viaţa în "Veşnicul Acum".