MI-E SETE!

MI-E SETE!

Psalmul 63

Mi-e sete, Isuse, de Tine
şi-alerg ne-ncetat la izvor
prin lumea ce zace-n ruine
precum e-un pustiu arzător.

Eu simt cum chiar trupu-mi tânjeşte
umblând zi de zi pe pământ.
Deşertul se-ntinde şi creşte.
Şi, vai, în zadar mă frământ!

Mi-e sete să-Ţi văd azi puterea
şi slava ce-o ai sus în cer.
Te-aştept şi doresc mângâierea
cea plină de-atâta mister.

Mai mult decât viaţa întreagă
e-a Ta bunătate mereu
şi lauda Ta ce mi-i dragă
şi-atunci când eu plâng şi mi-e greu.

De-aceea-mi ridic cu credinţă
prin rugă şi mâinile-n sus.
Şi-mbrac un veşmânt de căinţă
sub crucea iertării supus.

Tu-mi dărui ca hrană bogată
gustoase bucate de har.
Şi sfatul Tău dulce de Tată
îmi dă noi puteri pe Calvar.

Mi-e sete de-a Ta-mpărăţie
pe care-o visez şi-o trăiesc.
Dă-mi iarăşi prin har bucurie
în Tine când eu m-odihnesc.

Mi-e sete să stau lângă Tine
nălţat cu ai Tăi pe Tabor
să-Ţi spun, de-aş putea, prin suspine:
Isuse, ce mult Te ador!