Mi-e sete

Mi-e sete

Unde eşti Doamne Isuse? azi Te strig în noaptea grea,
Stampără a mea dorinţă, setea, după cum aş vrea.
Setea setea bate-n suflet şi-n genunchi stau făr-putere,
Unde Doamne Te opriseşi, stampără a mea durere.

Setea azi aduc la Tine, cereri clipele de jale
Tot ce am acum Stăpane îţi aduc cu înfrigurare,
Nu ştiu care-i începutul că toate mă chinuiesc
Atat doar că setea asta la Tine o liniştesc.

Nu vreau ca să stai afară şi pe geam să mă priveşti
Cum Te strig ca întîia oară o Isuse unde eşti?
Unde este graiul dulce ce-l găseam la stăruinţă
Care-l făcea să mă umplu de lacrime şi de căinţă?

Unde are dar locaşul? şi piciorul unde-l pui?
Vreau cu lacrime să picur pe el şi să mă supui.
Să mă închin cu adorare, setea să mi-o liniştesc
Cand cobori în har şi milă prin Cuvantul Tău ceresc.

Să baţi lin, să strigi la poartă, să spun cheia unde las
Să deschizi Tu a mea poartă şi să vi la mine-n casă.
Setea să stâmperi cu apa, apa vie ce o vream,
Să simt că vine în valuri şi m-atinge cum doream.

Am atat de multe lucruri ca sa fie iar curate,
Să atingi a mele rane ce sunt azi nevindecate.
Singură şi fără sprijin şi bolnav neputincios
Caut în Tine sprijinire Domnul meu Isus Cristos!

Doamne, Tu le cunoşti toate şi la Tine astăzi vin
Vreau ca să le iei Stăpane mare Împărat divin.
Setea mea-i ca o himeră, ce-o alung şi iarăşi vine
Dar ştiu inima ce bate, braţul Tău o poate ţine.

Stampără a mele braţe ce caută neputiincios,
Să te prindă de veşmantul alb şi atata de frumos.
O- ce simt, ce har mă duce spre împărăţia Ta!
Ca să intru mă îmbie tainic inaintea mea.

Bat la porţi deschise-s parcă, le împing mai uşurel,
Şi zăresc o masă pusă şi acol' Il văd pe El.
Aşezat, mă vrea aproape ca să-I spun dorinţa mea,
În lumină stă şi ape vii curg din fiinţa Sa!

Şi păşesc încet, o Doamne chiar eu sus langă altar?
Chiar eu să Te văd Isuse, să plang să uit de-amar?
Şi apa.. ce curge parcă stampără al meu alean,
Ce mă duce pe genunchi în lacrimi care le vărsam.

Apa vreau să spun că nu-i, ca şi apa care vine,
Are multe calităţi si nu pot ca să dau nume.
Definită-i în simţire cu ceva ce cunoşteam
Şi apoi aceea privire,,, ochii care-I întalneam!.

Ce plăcut să-I vezi aproape după ce-ai tanjit de dor,
Ochii lui Isus în noapte sunt farul conducator.
Sunt o rază de lumină, sunt o dragoste aleasă,
Sunt ceva ce simt acuma că mă prind si nu ma lasa.

Ochii ştiu că au iubire dar pentru fiinţa mea?
Eu o mică tresărire din neant în faţa Sa?
Eu să mă-nfăşoare ochii cu privirea drăgăstoasă,
Să mă mangăie-n durere în milă şi eu aleasă?

O acuma ştiu ce-i asta şi de unde eu ştiam:
Ochii, apa care curge e harul ce îl simţeam,
Că se pogorea adesea şi în faţa Lui făcea
Ca să stau în rugăciune cand harul ma cerceta.

Acum înţeleg că viaţa cat e dată pe pămant
Are pusă în ea harul să mă poarte întărind.
De jos am avut cinstirea în har să mă curăţesc,
Să-ntalnesc a Lui iubire şi de El să m-alipesc.

O Doamne alungă-mi setea, dulce şi iubit Isus.
Te ador. De-ai ştii adesea cum doresc să ajung sus.
Să-ţi spun ca şi în privire cum doresc a Tale brate,
Că numai pe Tine Doamne,Te vreau,Te caut, sa ma scape.

Să mă laşi să fiu deapururi de harul Tău copleşit,
Iar la nunta cea din ceruri Iţi voi canta Domn iubit.


Amin