Mi-e pasul spre lumea de dincolo

Mi-e pasul spre lumea de dincolo care, m-așteaptă în ea la sfârșit să ajung,
Prin pletele mele un vânt se strecoară, e vântul ce-ar vrea eu aici ca să plâng,
El vrea să-mi oprească privirea ce-i lungă, spre zările care în față s-au pus,
El vrea să-mi aducă mereu tulburare, el vrea să-mi aplece privirea ce-i sus.

Îmi zboară și gândul departe în locul, în care odihnă aș vrea să găsesc,
El trece de stele, de luna ce-i plină, se-așează la pieptul ce mult îl doresc,
Dar vântul se luptă căci vrea tulburare, s-aducă azi gândului ce-i doritor,
Să-i stea Domnu-n față, când el înspre ceruri se-avântă întruna iubind doar... în zbor.

Privirea îmi este mereu ațintită spre malul ce azi printre nori îl zăresc,
Nu stau să aștept ca ei... norii să treacă, spre el eu încet printre ei doar vâslesc,
Chiar dacă în față îmi stau ei pe cale, dorind eu cu teamă mereu să mă-mbrac,
Nu am nici-o teamă de norii din vreme, spre malul lor astăzi alerg doar și tac.

Mi-e azi alergarea spre locul în care, doar vise-mplinite în el voi avea,
Chiar dacă azi vântul El bate mai tare, să-mi spulbere visele nu va putea,
În ele e Domnul prezent totdeauna, și vântul de El este-ndată oprit,
Căci Domnu-i putere, doar El este viață, El este-nceputul, El este sfârșit.

Mi-e inima astăzi deschisă spre ceruri, spre-acel răsărit care va răsări,
Ea cântă întruna și stă doar de veghe, căci nu vrea să piardă ce-ndat va veni,
Prin marea pustie în care doar bate, un vânt într-o arșiță... . bate mereu,
Căci inima mea astăzi ea mult iubește, și dragostea ei este doar... . Dumnezeu.