Mi-e inima plină mereu de iubire

Mi-e inima plină mereu de iubire,
Alerg ne-ncetat cu privirea în sus,
S-ajung vreau acasă, acolo în ceruri,
Și azi mă așteapt-al meu Domn... e Isus.

Mi-e pasul în grabă căci vremea din urmă,
E cea care azi o trăim pe pământ,
Grăbit sunt spre ziua în care revine,
Al meu Domn din cer... ce va fi în curând.

Mi-e dorul azi mare de-acea nemurire,
Adusă de-o jertfă cândva pe calvar,
E cea din iubire și azi ce dărâmă,
Și ziduri zidite ce pacă-s hotar.

Mi-e sufletul azi doar flămând și aleargă,
O clipă odihnă aici n-ar avea,
Căci arde în mine dorința de locul,
În care odihna domnește și ea.

Sunt plin de speranță în lupta aprinsă,
Mi-arată cărarea în vremi ce-au venit,
În ceață lăsată îmi ia și năframa,
Nădejdea în mine ce n-are sfârșit

Mi-e inima plină mereu doar de Domnul,
Ce-mi dă ferire-ntristat când eu sunt,
Doar El mă conduce, doar El mi-e Stăpânul,
Ce-l am eu în toate aici pe pământ.