Mi-e inima doar întristată

Mi-e inima doar întristată,
Mi-e plină azi de-un mare dor,
De-a plânge unde nu-i durere,
Acolo dragostea nu piere,
Sunt îngeri sfinți ce cântă-n cor.

S-ajung pe plaiurile sfinte,
E tot ce astăzi îmi doresc,
Să nu mai gust din suferință,
Ce chinuie a mea ființă,
Tot eu ce vreau... e să trăiesc.

Mi-e sufletul în apăsare,
Arzând doar după locul sfânt,
Mereu e doar în alergare,
Odihnă el aici nu are,
Căci doar aleargă pe pământ.

Cu pasul sunt grăbit spre viață,
Pe ea eu vreau s-o întâlnesc,
La capătul de lungă cale,
Ce trece-adesea și prin vale,
Făcându-mă să obosesc.

În urmă nu-mi arunc privirea,
Doar înainte voi privi,
Chiar dacă valul se ridică,
De el n-am teamă nici-o clipă,
Cu mine-i Domnul zi de zi.

Pe ape calc ce-s tulburate,
Cu El de mână nu mă-nec,
Cu El de mână trec necazul,
Îmi șterge Domnul și obrazul,
De toate doar cu El eu trec.