Mi-e inima de fericire plină

Mi-e inima de fericire plină,
Căci Domnul vindecare ei i-a dat,
Și aripi ca să zboare către locul,
Ce veșnic el va fi doar minunat.

Mi-e sufletul mereu în veselie,
Cântând pe drumul trist și dureros,
Căci el dezlănțuit a fost de Domnul,
De Domnul ce-i în toate glorios

Mi-e calea netezită către ceruri,
În fața mea e bunul Dumnezeu,
A Sa-ndurare El și-a aratat-o,
Când viaț-a spus din cer în dreptul meu.

De pace este plin-a mea ființă,
Ea calcă doar pe urma lui Isus
Tot El din cer coboară când privirea,
Tăcută ea privește doar în sus

Mi-e inima de foc mereu aprinsă,
Căci am în ea fior Dumnezeiesc,
Mă face ca pe drum spre veșnicie,
În orice vremuri eu doar să iubesc.

Mă face ca să zbor căci e iubirea,
Ce aripi nevăzute-n dar mi-a dat,
Ca eu să nu-mi opresc vre-o dată pasul,
Mereu s-alerg... s-alerg neîncetat.