Mi-e inima de doruri astăzi plină

Mi-e inima de doruri astăzi plină,
De Țara veșniciei cea de sus,
E plină și de-un dor de-mbrățișare,
Cu-al meu Prieten drag și scump Isus.

În ea aprinsa-i flacăra iubirii,
Ce nimeni să o stingă n-ar putea,
Căci focul care arde azi în mine,
E cel ce se numește... dragostea.

Mi-e inima în piept nelinistită,
Se zbate după Cel ce ei ia dat,
Bătăile să bată pentru ceruri,
Nu doar o dată ci... neîncetat.

Ea arde dup-acea dumnezeire,
Ce este pe-acel plai ce-i veșnic sfânt,
În care vrea s-ajungă după moarte,
În el îi este astăzi al ei gând.

Mi-e inima de doruri astăzi plină,
De locuri cu izvoare ce sunt vii,
De străzile visate și în ziuă,
Acele care sunt doar aurii.

Privirea ei mereu ce-i ridicată,
Spre zările ce-aduc un răsărit,
Vre-o dată ea nu este obosită,
Dorită e de tot ce-i infinit.

Mi-e inima în toate fericită,
Căci ei Stăpân îi este Dumnezeu,
În ea El este viu în orice vreme,
În ea e și la bine și la greu.

În ea se-aude-un cânt de veselie,
Ce este ca un tril cântat frumos,
Spre slava Celui care-ndată vine,
Spre slava preamăritului Hristos.