Mi-e dor să uit ce-am suferit

Mi-e dor să uit ce-am suferit,
Prin lumea cea pustie,
Să uit vreau strigătul aprins,
Din clipa cea târzie.

Mi-e dor să uit ce-am întâlnit,
Pe drumul către Tine,
Să uit și plânsul ce-am gustat,
Trecând printre ruine.

Mi-e dor de zile fără nori,
Să văd doresc doar soare,
Să uit de arșiță aș vrea,
S-ajung vreau la izvoare.

Să mă adăp din veșnicii,
E azi a mea dorință,
Eu știu că doar la Dumnezeu,
E totul cu putință.

Să uit de guri ce m-au lovit,
Cuvinte-otrăvitoare,
Pe mal de suferinți aș vrea,
S-ajung... sub îndurare.

Mi-e dor să simt prezența Ta,
Acea nemuritoare,
Vreau aripile să-mi deschid,
Să zbor tăcut spre zare.

Mi-e dor să plec spre-albastre zări,
Să las în urmă valea,
Ce doar suspine mi-a adus,
Ca eu să gust ce-i jalea.

Nu ma întorc în suferinți,
Mi-e dor de-o alinare,
Ce este dincolo de vremi,
Ce-s pline de-ndurare.

Mi-e dor... și dorul mi-a adus,
O lungă azi răbdare,
Nădejdea vie s-o păstrez,
În Domnul ea nu moare.

Dar și speranța o hrănesc,
Cu harul ce-l revarsă,
Să pierd de sus ce am primit,
O clipă nu mă lasă.
Amin