Mi-e dor, mi-e dor

Mi-e dor, mi-e dor... cât mi-e de dor,
De un sfârșit, de-un ultim zbor,
Mi-e dor de El, de-al meu Isus,
Mi-e dor de Patria de sus.

Mi-e dor de străzile-aurii,
De clipa-n care-o să revii,
De brațul Tău mângâietor,
Mi-e tare dor, cât mi-e de dor.

Mi-e dor de ape care curg,
De ziua cea fără amurg,
De raze care nu apun,
Mi-e dor de-al meu Părinte bun.

De flori ce nu pot ofili,
De stelele care vor fi,
Cu soarele pe cer senin,
Fără să fiu un pelerin.

Mi-e dor, mi-e dor, mi-e tare dor,
De Tatăl meu, de-al Său izvor,
Cel care nu poate seca,
El curge-n veșnicia Sa.

El trece chiar și prin pustii,
Este-un izvor de ape vii,
Mi-e dor pe-al său liman să fiu,
Unde nu este... prea târziu.

Mi-e dor de cerul fără nori,
Și de câmpiile cu flori,
Odihnă vreau ca să găsesc,
Pe un tărâm ce e ceresc.

De tot ce e divin mi-e dor,
Nu vreau o clipă să cobor,
Mi-e dor, mi-e dor de Tatăl meu,
S-ajung la El doresc mult eu.
Amin