Mi-e dor de voi

Mi-e dor de voi

Mi-e dor de voi cei ce îmi sunteţi fraţi,
De Mielul sfânt prin Har răscumpăraţi.
Mi-e dor de-acele rugăciuni fierbinţi,
Ce se-nălţau din rândul celor sfinţi,

Când Duhul sfânt plutea ca şi un nor,
Ce din văzduh revarsă în popor,
Putere de-a iubi şi a ierta,
Şi Pacea ce doar El o poate da.

Mi-e dor de dragostea de la-nceput,
Şi părtăşiile frumoase din trecut.
Mi-e dor de lacrimile ce-au adus,
În noi din plin Iubirea Lui Isus.

Mi-e de cei ce-acasă au plecat,
Şi ne-au lăsat un crez neântinat,
Comori de care azi ne bucurăm,
Dar noi, în urma noastră ce lăsăm?

O, fraţii mei iubiţi! nu vă e dor
De o trezire sfântă în popor?
De un Eden al laudei sfânt, curat,
Cu oameni sinceri ce s-au lepădat,

De ,,Eul” lor şi-apoi în duh zdrobit,
Î-şi poartă crucea până la sfârşit?
Isus, Mirele nostru din vecii,
Chiar dacă zăboveşte, va veni!

Noi stăm în aşteptare dar dormind,
Şi candelele noastre pâlpâind,
Sunt gata să se stingă-n orice ceas,
Cu stropii de ulei ce-au mai rămas.

Sunt încă vremi de Har, veniţi acum,
De astăzi să pornim pe un alt drum.
Şi-n ceasul sfânt din noaptea ce mai grea,
Când trâmbiţa cerească va suna,

Să fim găsiţi de Mirele veghind,
Cu candela aprinsă, luminând.
Ca să nu pierdem Cerul minunat,
Pentru un singur ceas când n-am vegheat.
Ilie Belciu Octombrie 2009