Mi-e dor de-o mângâiere

Mi-e dor ca să-mi aduci o mângâiere,
În clipa-ndurerată ce-a venit,
Căci doar Tu poți Isus a mea durere,
S-o faci să fie un trecut pierit.

Mi-e dor de-un zâmbet cald în întristare,
Adus mereu în ea de mâna Ta,
Atunci când ea mă-ntâmpină în vale,
Atât eu vreau... să pot zâmbi în ea.

Mi-e dor de-o adiere-n timp cu soare,
O clipă de răcoare mi-aș dori,
Când arșița aprinsă din cuptoare,
Nu vrea o vreme scurtă a se-opri.

Mi-e dor de o atingere divină,
Când toate parcă s-au oprit în loc,
Când fumegă atâtea vise Doamne,
Încet ce-s mistuite de un foc.

Mi-e dor un glas duios s-aud în noapte,
Ooo... Doamne, cât mi-e mie azi de dor,
Să nu aud pe drum atâtea șoapte,
Ce vor ca să mă-mpiedice în zbor.

Mi-e dor să îmi alini Tu astăzi dorul,
De Tine poate fi el alinat,
În el să-mi dai puteri, să-mi iau iar zborul,
Spre Tine... căci e-un dor înflăcărat.