Mi-e dor de-acasă

Mi-e dor de acasa

Departe de casuta cu pridvor impins de lipsuri si necazuri,
Departe de al meu popor purtat de vanturi si talazuri.
De-atata vreme doar printr-e straini cu dor in suflet totdeauna,
Ma simt ca floarea intr-e maracini ca tara mea nu e niciuna.

Mi-e dor de acasa, mi-e dor de-acasa
Mi-e dor de-ai tarii mele zori.
Mi-e dor de-acasa, mi-e dor de-acasa,
De-ai mei parinti, frati si surori.

Pribegi ca si poporul Israel cautand si azi limanuri bune,
Batjocoriti mereu in fel si fel un rege asteptam sa ne adune.
Sa ne adune sus in noua tara o vesnicie impreuna,
Acolo unde-i vesnic primavara si nu mai este vant si nici furtuna.

Sa nu mai stim de lacrimi si dureri sa dam uitarii suferinta,
Sa nu mai fie maine si nici ieri iar cerul sa ne fie locuinta.
Acolo unde Isus e-mparat sa retraim copilaria,
In Raiul ce aici doar l-am visat si unde-i nesfarsita bucuria.