Mi-e dor...

Mi-e dor de-un şipot de izvor
Cu apa lui curată,
Din vatra fericirilor,
La poarta izbăvirilor,
În Ţara minunată...

Mi-e dor de foşnetul duios
Din codrii de aramă,
Să simt că-n şoapta lui Hristos,
E zâmbetul Lui maiestos,
Ce lângă El mă cheamă.

Mi-e dor de-un cântec fluierat
Din frunză, ca la stână,
S-aud sub cerul înstelat
Că sunt ales, că sunt iertat,
Că nu sunt doar ţărână.

Mi-e dor, O, Doamne, să Te simt
Cu mine pe cărare,
Să văd lumina de argint,
A zidurilor de iacint
Sclipind în depărtare.

Mi-e dor s-aud un nou şofar
Că sună până-n zare,
Răpirea noastră din amar
La glorii fără de hotar,
În sfânta adunare.

Mi-e dor de cerul azuriu
Senin de primăvară,
Să-L văd pe Domnul meu cel viu
Măreţ, cum nu pot să-l descriu,
Venind a doua oară.

Mi-e dor, Isuse, da, mi-e dor,
De Faţa Ta frumoasă,
Mi-e dor de norul sclipitor,
Când vei veni biruitor;
Mi-e dor s-ajung acasă...