Mi-e-atât de dor de tine tată

Mi-e-atât de dor de tine tată,
De zilele când noi eram,
Pe ulița cea de la țară,
Când împreună ne jucam.

Mi-e dor de clipele puține,
Ce le-am avut odată noi,
De fericire și căldură,
Când peste tot eram în doi.

Mi-e dor de-a mea copilărie,
Căci doar în ea eu te-am avut,
Mi-e dor aprins de-a ta iubire,
Ce-i astăzi ea doar un trecut.

Mi-e dor de zâmbetul ce mie,
Doar bucurii îmi aducea,
Mi-e dor de mâna ta ce-ntruna,
La pieptul tău ea mă strângea.

Mi-e dor de tine zi și noapte,
Să dau vreau timpul înapoi,
Doar pentru-o clipă iar vreau tată,
Să fim pe lume amândoi.

S-aud cum inima îți bate,
La pieptul tău când obosesc,
Cu mâna mea să-ți mângâi fața,
Să-ți spun cât încă te iubesc.

Mi-e inima de doruri plină,
Cu tine vreau ca să mai fiu,
Să râdem tată împreună,
Să povestim până târziu.

De mână să mă ei am dorul,
Să mă adormi cum doar tu știi,
Să-ți văd vreau chipul doar o clipă,
Dar știu că tu, n-o să mai vii.

Un gol în inimă mă doare,
Un gol de tine ce-i lăsat,
Doar amintirile rămase,
E tot ce am... nu sunt sărac.

Nu pot ca să te uit vre-o dată,
Nu vreau uitării să te dau,
Te port în inimă întruna,
Cu tine-n gând mereu eu stau.
poezie pentru tatăl meu