Mi-aș dori mult mai aproape, eu de Domnul meu să fiu

Mi-aș dori mult mai aproape, eu de Domnul meu să fiu,
Mai departe de a-l lumii, păcătos, murdar pustiu,
Mai aproape de iubire, mai aproape de Isus,
Mi-aș dori în infinitul, veșnic eu să fiu ajuns.

Mi-aș dori apropierea, ea mai iute azi să fie,
Pasul următor pe treapta, prima ce-i în veșnicie,
Mi-aș dori să fie-n urmă, timpul greu ce a venit,
Mi-aș dori... cu-a mea iubire, să pornesc în infinit.

Mi-aș dori acum sfârșitul, căci eu știu... în el va fi,
Începutul vieții care, veșnic ea va dăinui,
E sfârșitul ce-mi va duce, visul meu la împlinire,
Este cel visat de mine, de-a ajunge-n nemurire.

Mi-aș dori să fiu sub norul, cel de sus ce v-apărea,
Aducând a mea salvare, înspre cer a mă-nălța,
Mi-aș dori ca azi să fie, tot ce mult prea mult doresc,
Căci dorința este mare... și încet eu obosesc.

Mi-aș dori mult mai aproape-n nopți de lună ca să fiu,
Printre stele când în noapte nu adorm și e târziu,
Căci acolo mai aproape, eu aș fi de Dumnezeu,
Și-acea noapte nu ar trece, cum se trece ea... mai greu.

Mi-aș dori să treacă noaptea, zorii să îi întâlnesc,
Mi-aș dori să pot eu vremea, înspre zori să o grăbesc,
Căci în noapte este lungă, este grea, -nfricoșătoare,
Este vremea ce-mi aduce-n noaptea lungă nerăbdare.

Mi-aș dori să n-aud lupta, armele ce luptă-n ea,
Mi-aș dori doar izbăvire, să-ntâlnesc pe calea mea,
Mi-aș dori numai lumină, vreme doar cu primăveri,
Mi-aș dori Isus în viață, doar un drum... fără poveri.

Mi-aș dori aceste toate, căci sunt ele ale mele,
Azi dorințe ce-s aprinse, în aceste vremuri grele,
Dar mai am eu o dorință, voia Ta s-o împlinesc,
Chiar de trece greu azi timpul, rabd... aștept, căci te iubesc.