Mi-am dorit dar vreau și-acuma

Mi-am dorit... dar vreau și-acuma, când eu mâinile-mi întind,
Doar o clipă, numai una, pe Isus să îl ating,
Să nu simt ce simt eu astăzi, întristare-apăsătoare,
Care îmi umbrește viața, ce mi-e zid în alergare.

Mi-am dorit... și am dorința, să-L cunosc pe Cel ce-i viu,
Să-mi ating-a Sa putere, inima ce-i în pustiu,
Ce-i legată-n lanțuri grele, ce se zbate-n gol mereu,
Căci puterea dezlegării, este doar la Dumnezeu.

Arde-un foc aprins în mine, ce mă urcă sus pe culme,
Mult departe de aceasta, ce-i păgânătate-n lume,
Nimeni nu îl poate stinge, focul meu aprins de dor,
Decât Cel pe care astăzi, vreau să vină El pe nor.

Lacrimile îmi curg valuri, din izvorul ce nu seacă,
Din a inimii cămară, ce nu vrea ca să mai tacă,
Caută în zorii zilei, dar și-n zorii de apus,
Mângâieri alinătoare, ce-s în mâna lui Isus.

Alergând spre lungul zării, pe întinsul de pământ,
Caut eu doar o sclipire, chiar de rătăcesc în gând,
Căci eu știu... acea sclipire, drumul îmi va arăta,
Spre un timp ce-i sus pe culme, unde-i Domn... iubirea mea.

Mi-am dorit... doresc și astazi, negura ce s-a lăsat,
Cu puterea Celui veșnic, dăruită... . s-o străbat,
Ridic mâinile să-mbrace, El ființa mea cu ea,
Să nu-mi fie-naintarea, cum e azi... atât de grea.

Gurile care îmi strigă, să-mi opresc eu pasul meu,
Azi le ocolesc, chiar dacă uneori îmi este greu,
Căci eu vreau atât de tare, să sfârșesc acolo sus,
Unde glasul blând mă cheamă, glasul sfântului Isus.

Eu îl am ca țel în viață, și nu vreau să mă opresc,
Capetele din adâncuri, când pe cale le-ntâlnesc,
Aruncând spre-a mea ființă, ape tulburi tot mereu,
Sufletul să mi-l înece, inima și gândul meu.

Nu mai vreau să fug spre locul, eu din care am pornit,
Am dorința să continui, chiar de-adesea sunt oprit,
Ținta mea azi este cerul, ținta mea e Dumnezeu,
Cel ce-mi netezește calea, când îmi este-atât de greu.

Lângă El eu voi ajunge, când trecut nu va mai fi,
Într-un loc unde nu este, vre-un sfârșit... ooo mi-aș dori,
Să ajung cât mai îndată, din aceste ce-s pustii,
Străzi ce-s pline de durere, să pășesc pe aurii.

Mi-am dorit aceste toate, îmi doresc eu și acum,
Cel ce-n mine a sădit-o, mă conduce pe-acest drum,
El îmi ține-n sus privirea, înapoi să nu privesc,
Este Domnul mântuirii, este Tatăl meu ceresc.