Mi-ai spus...

Mi-ai îndreptat pașii mei
Pe cărarea luminii.
Ai pus lumină în ochii mei
Să nu mă alătur lumii.

M-ai înfiat să fiu al tău
M-ai iertat de păcate.
Acuma eu nu mai sunt rău
Ci pentru toți sunt frate.

M-ai ajutat s-ajut și eu
Cu-n sfat, o învățătură.
Să ofer milă în jurul meu
Când peste tot e ură.

Mi-ai spus să nu mă dau bătut
Când toți m-au dat uitării.
Să te slujesc, să te ascult
În marea disperării.

Mi-ai spus să nu mă infior
Nicicând de groaza nopții.
Ci dacă de tine îmi va fi dor
Vei sta în pragul porții.

Mi-ai spus ca nu mă vei uita
Când voi uita de Tine.
Mi-ai spus că mă vei aștepta
Să mă întorc, spre bine.

Mi-ai spus că adeseori ai plâns
Pentru cuvintele mele.
Când eu le-am spus, toate s-au strâns
Și te-am rănit cu ele.

Mi-ai spus că doare foarte tare
Când te rănesc, chiar cu-n cuvânt.
Mai tare decât în vechime
Când ai ajuns până-n mormânt.

Mi-ai spus că eu nu înțeleg
Ce e, ce înseamnă dragostea.
Mi-ai spus că adeseori mă ierți
Deși amară-ți durerea.

Te-am răstignit noi, fiecare
Atunci, acum și chiar și mâine.
Că n-am ajuns să înțelegem
Căci dragostea ești Tu, Stăpâne.

N-am înțeles ce e iubirea
Care e sensul, doar vorbim.
Spunem de ea că-i cea mai mare
Însă, noi nu știm să iubim.

Mi-ai spus că Tu nu vrei partide
Că ne iubești pe toți la fel.
Mi-ai spus că mulți azi te vor vinde
Pentru o pâine, un zăhărel.

Mi-ai spus că mai multă ură
E între cei ce-și zic creștin.
Mi-ai spus că a lor băutură
E judecata, cu venin.

Mi-ai spus că ai oi rătăcite
Și adăpost doar tu le-ai fost.
Mi-ai spus că oile îngrășate
Iubesc puțin, nu stau în post.

Mi-ai spus că anul care vine
Mulți păstori își vor lăsa turma.
Vor rătăci printre ruine
Și multe o să-și piardă urma.

Mi-ai spus că-n nimeni, niciodată
Să nu mă încred, oricine ar fi.
Însă mi-ai spus că totodată
Eu să iubesc, să nu ucid.

Mi-ai spus ca să judec cu milă
Să nu mă cert, să nu dezbin.
Mi-ai spus să nu o fac din silă
Să nu văd pietre, ci rubin.

Să nu văd doar răul din oameni
Când cerul totuși e senin.
Mi-ai spus că fiecare are
Ascuns, undeva, un rubin.

Mi-ai spus că eu sunt o comoară
Și prin tine sunt ce sunt.
Mi-ai spus că acei care omoară
Un suflet, nu te-au cunoscut.

Mi-ai spus că ești ascuns de lume
De ochii celor nevăzători.
Mi-ai spus, de vom privi prin duhul
Devenim astfel văzători.

Și mi-ai mai spus că nu oricine
Împărăția va vedea.
Ci doar acei care prin bine
Au semănat dragostea.

Mi-ai spus că atunci va fi ferice
De cine cu puțin se crește.
Mi-ai spus că la final de drum
Doar dragostea mai înflorește.