Mi-ai ridicat spre cer privirea

Mi-ai ridicat spre cer privirea,
Sub nori de plumb în ceasul greu,
Ai încercat și-a mea credință,
Și dragostea de Dumnezeu.

Mi-ai ridicat și mâna Doamne,
Să cer de sus un ajutor,
Să-mi fii doar Tu în grea pustie,
De dragoste mereu izvor.

La crucea plină de durere,
Tu Doamne m-ai îngenuncheat,
Mi-e inima doar sfâșiată,
Și sufletul îndurerat.

Mi-e noapte-n zi... nu văd lumină,
Aștept o rază sa cobori,
Nadejdea-mi pâlpâie sub cerul,
Ce-acoperit e azi de nori.

Sub urletul de vânt năprasnic,
Mi-e pasul astăzi obosit,
Un clătinat spre mine suflă,
Ca să mă vadă nimicit

Strapunsă-mi este și ființa,
De-un urlet de durere grea,
Ce lasă răni... care așteaptă,
În taină vindecarea ta.

Eu știu că toate întâlnite,
Au doar un scop... a mă opri,
În fața mea mereu se-nalță,
Vor la pământ a mă trânti.

Dar nu mă prinde-al morții teamă,
Căci mă scufund în palma Ta,
E lupta grea... dar știu eu Doamne,
Că pentru mine vei lupta.
Amin