Mi-ai dat aripile vieții

Mi-ai dat aripile vieții, înspre viață să m-avânt,
Cine-mi poate sta în cale, Dumnezeule preasfânt,
Când în mine pacea este, azi prezentă ea mereu,
Când în mine este-o parte, ce-i din Tine Domnul meu.

Mi-ai dat marea bucurie, de-a simți prezența Ta,
Ca în vremurile vieții, să mă pot eu bucura,
Mi-ai dat mie-atât de multe, în nevrednicia mea,
Ai dat sus pe cruce-o viață, nu pe-a mea Isus... pe-a Ta.

Mi-ai pus zâmbetul pe față, sub acele lacrimi care,
Erau multe, erau grele, erau lacrimile-amare,
N-ai lăsat ca să cuprindă, sufletul amărăciunea,
N-ai lăsat să mă înghită, ce-i flămândă astăzi lumea.

Mi-ai dat clipe fericite, pline de fiori cerești,
Mi-ai dat harul înspre mine, să văd Doamne cum privești,
M-am atins de a Ta poală, am simțit o vindecare,
Și din lanțurile morții, am simțit eliberare.

Bucuria mântuirii mi-ai adus-o mie-n dar,
Între noi nu mai există, astăzi Doamne vre-un hotar,
Știu că nu mă lași vre-o dată, mâna Ta o simt azi eu,
Cum mă ține ea mea mâna, preaiubite Dumnezeu.

Viu îmi este azi și visul, ce mereu eu l-am avut,
Să devin un fiu de Rege, dintr-un fiu ce-am fost pierdut,
Visul meu a fost... ca Tată, să îmi fie-un Împărat,
Azi îmi este căci Tu visul, l-ai făcut adevărat.

Mi-ai dat șansa de-a cunoaște, cât ești de milos și bun,
Într-un stâlp de foc pe Tine, să te văd pe-al vieții drum,
Care astăzi mă conduce-n nopți ce vin întunecate,
Dar te văd și-n zi în norul, ce-i deasupra mea... aproape.

Mi-ai dat mie astăzi totul, ca și-atunci pe cruce sus,
Prieten bun, preasfinte Tată, Domnul meu iubit Isus,
Când Tu te-ai jertfit pe Tine, ca eu azi să fiu salvat,
Pus sub o pecete sfântă, să mă simt răscumpărat.