Mi-a părut

MI-A PĂRUT

Mi-a părut că mama a venit la geam
Şi încetişor, în taină, a bătut sfios.
Aş fi vrut să intre, să mai stea cu noi,
Să-i aud iar glasul – dulce, calm, duios.

Aş fi vrut s-ascult un sfat sau o povaţă,
Să mă cuibăresc cu capu-n poala ei,
Să simt mâna-i dragă cum m-atinge-ncet
Şi îmi prinde-n păr cununi din flori de tei.

Am ieşit în grabă. ….. A fost doar părere,
Doar un dor năvalnic, doar un vis frumos.
A fost vântul ce-adia şăgalnic
Şi-a mişcat un ram ce-atinse geamul jos.

Glasul ei răsună-n amintirea mea,
Şoapta ei cea blândă o aud mereu:
“Tu, copilul meu, ai grijă, nu uita,
“Drumul vieţii fără Dumnezeu e greu.”

“Să citeşti Cuvântul şi să-l împlineşti
“Să te porţi în lume ca Fiu de-mpărat.
“Haina albă ce-ai primit-o n-o păta,
“Căci cu Sânge Sfânt ai fost răscumpărat.

“Să trăieşti în adevăr, curat, frumos
“Calea Sfânta să n-o părăseşti
“Chiar de e îngustă duce-n ceruri sus
La Cel ce e Domn în slăvile cereşti.”