Mesaje din ceruri

Simt cum durerea mușcă din trupul meu cu sete,
Ca lupii ce atacă prada-n răzlețe cete.
O haită-nfometată, mereu târcoale dând,
Din carnea mea adesea tot mai adânc mușcând...
*
Cui să îmi spun necazul, oh, cine să m-asculte?
Frica ce mă-nconjoară, grijile tot mai multe? . .
Nu-i nimeni să m-ajute, iar cerul e închis,
Mai pot spera vreodată în ce mi s-a promis? ...
*
Nu am pâine pe masă, înot în datorii,
Azi mai mănânc doar resturi, dar mâine ce va fi? . .
Vin cheltuieli grămadă, cum să le mai plătesc? . .
Frații mei de credință mereu mă ocolesc...
*
Cel drag de lângă mine la ceruri a plecat...
Mi-e inima zdrobită, s-a dus și m-a lăsat...
Mai pot trăi în casa cu-atâtea amintiri? ...
Eu am rămas în jale, el sus, în fericiri! . .
*
Oh, cea de lângă mine, soția mea cea dragă
Cu care fost-am una, mereu, viața-ntreagă,
Ajunsă e acasă, e sus, în veșnicii!
Mă-ntreb: cum pot eu oare fără de ea trăi? ...
***
Exemple-am dat puține, dar cât de mulți sărmani
Există azi în lume, oh, și ce mulți orfani...
Ce mulți n-au de mâncare. . ce mulți n-au mângâiere. .
Ce mulți sunt prin spitale și-n trup nu au putere... .
Ei totuși ne sunt frații amarnic încercați
Cu care dimpreună vom fi la cer luați!
Iar eu, două mesaje am azi de împărțit;
Primul e pentru frații în Domnul nost' iubit:
-O, frații mei, atâția săraci n-au ce mânca,
Atâția frați de-ai voștri nu au nici ce-mbrăca,
Atâția frați de-ai voștri, surori, sunt prin spitale,
Sau țintuiți în paturi, acas', plângând cu jale...
Nu stați în nepăsare, de-ndat' vă ridicați!
Din ale voastre bunuri celor sărmani să dați! . .
Căci tot ceea ce faceți, voi faceți Domnului,
Iar ceea ce nu faceți, voi chiar nu-i faceți Lui!
Mesajul cel de-al doilea e pentru cei ce azi
Trec prin dureri imense, cu lacrimi pe obraji;
Sunt frații mei în Domnul și astăzi le vestesc
Ce El mi-a pus în suflet, prin Duhul Său ceresc:
-O, dragi frați de credință ce-amarnic suferiți
Mai sunt puține clipe și sus veți fi răpiți!
Dar până vine ceasul dorit, să nu cârtiți,
Că doar puțin mai este și fi-veți fericiți!
Din paturile voastre de boală veți zbura
Spre cer într-o clipită, când El vă va chema!
Primi-veți alte trupuri, de slavă infinită,
Așa vor fi toți sfinții, Mireasa Sa iubită!
Îi plângeți pe iubiții care v-au părăsit?
Îi veți vedea pe nouri de slavă negreșit!
În haine minunate Mirelui veți cânta
Și-apoi spre Casa sfântă din cer vă veți 'nălța!
Rămâne-vor în urmă spitale cu durere,
Și cei ce nu știut-au s-aducă mângâiere!
Rămâne-vor în urmă atâtea cimitire
Fără de-acei ce-n slavă plecat-au prin Răpire!
Rămâne-va în urmă mese cu-ale lor resturi,
Căci cei flămânzi pleca-vor la sfânt belșug în ceruri!
Pleca-vor chiar la nuntă, ei înșiși fiind Mireasă,
Vor fi bogați de-a pururi, căci vor ajunge-acasă!
***
Atât. Aici se-ncheie ce spune Duhul Sfânt,
Eu doar spun mai departe celor de pe pământ.
Nu sunt nimic, sunt tină, numai un slujitor
Ce-aduce cu smerenie mesaje din splendori.
Teme-ți-vă de Domnul și Lui doar Îi slujiți
De vreți și voi cu sfinții să fiți la cer răpiți!
Căci mult timp nu mai este și El va reveni!
Vegheați, că Domnul vine și nu va zăbovi!