Mereu aș vrea să îmi vorbești

Să-mi spui Isuse mult aș vrea, când eu să tac... când să vorbesc,
Să-mi spui când vrei ca pasul meu, pe calea Ta să îl grăbesc,
Să-mi spui când rătăcit eu sunt, te rog ca Tu să îmi vorbești,
Atunci când taci e-atât de greu, căci eu nu știu unde Tu ești.

Să-mi spui când rătăcesc pe drum, când mersul mi-e agale,
Vreau să te-aud și-atunci când trec prin valu-nalt... prin vale
Să te aud mult mi-aș dori, Isuse eu mereu,
Să nu am gândul ce îl am, că singur sunt azi eu.

Eu vreau în zori să mă trezești, și să rămâi cu mine,
Până în clipa Domnul meu apusul când iar vine,
De Tine să mă țin aș vrea, pe drumul meu din viață,
Și printre lacrimi să îți simt eu mâna Ta pe față.

La cruce jos smerit să stau, e-o mare-a mea dorință,
Dar eu te rog să mă ajuți să plâng doar cu căință,
În rugăciune când suspin, fără multe cuvinte,
Tu la tăcerea mea Isus, te rog să ei aminte.

Aș vrea ca Tu să mă înveți, să fiu și eu ca Tine,
Să fac și eu cum Tu-ai făcut, mereu Isus doar bine,
Aș vrea să dau ce tu ai dat, aș vrea ca să iubesc,
Așa cum Tu-ai iubit cândva... și eu... cât mai trăiesc

Să-mi dai urechi să te aud, în viața pământească,
Căci la sfârșit de ea aș vrea, s-ajung în cea cerească,
Paharu-amar de îl voi bea, ca Tine pe o piatră,
Învață-mă să pot să rabd, cum Tu răbdai odată.

Învață-mă să pot să tac, când șoaptele se-adună,
Cum sunt sub soare să mă-nveți să fiu sub clar de lună,
Mereu aș vrea să îmi vorbești, să știu că ești cu mine,
Căci Doamne-atunci când și tu ești, e mai ușor... e bine.