Mereu aș vrea să fiu doar bine

Mereu aș vrea să fiu doar bine,
Aș vrea să am doar început,
Căci cel ce azi mă urmărește,
Mereu mă duce în trecut.

Unde Isus a Ta iubire,
Eu n-am știut-o... n-am văzut,
Când Tu erai mereu cu mine,
Ooo... Doamne nu te-am cunoscut.

Mă duce-n vremurile-n care,
Departe eu de Tin' eram,
Mă duce-ntr-un trecut... Isuse,
Pe Tine-n el nu te găseam.

Acolo-n el e doar durere,
Ce vrea s-o simt și azi... acum,
Nu pot să-l șterg... aș vrea eu Doamne,
Dar el mă-ntoarce de pe drum.

Aș vrea să-l uit, dar amintirea,
Mereu în față s-a ivit,
Mă duce iar în clipa-n care,
Când eu spuneam... m-a părăsit.

Nu vreau ca ea să mă mai ducă,
Acolo unde eu nu vreau,
Vreau să dispară amintirea,
Cu-acele vremuri ce erau.

Azi Doamne-n față-mi este drumul,
Ce mie Tu mi l-ai deschis,
Dar amintirea și trecutul,
Mă fac ca să îl văd închis.

Îmi spun că nu e pentru mine,
Că el va fi la fel mereu,
Un drum prea greu, fără iubire,
Ce-l voi parcurge singur... eu.

Nu vreau să cred ce mi se spune,
Căci eu în viaț-am auzit,
De-a Ta putere... de minune,
Ce tu le faci necontenit.

Am auzit că doar la Tine,
Sfârșitul are-un început,
Aș vrea și eu, de vrei Isuse,
Să mi se facă cunoscut.

Ca să pășesc pe drum spre viață,
Trecutul să-mi fie trecut,
Un început să-mi stea în față,
Sa merg spre el, cum Tu ai vrut.