Mereu ai fost...mereu Tu ești cu mine

Mereu ai fost, mereu Tu ești cu mine,
Mereu pe brațul Tău Tu m-ai purtat,
În ziua grea, în clipele-ncercării,
Lumina după nori mi-ai arătat,
Să nu-mi scufund, ființa-n bezna nopții,
Să nu merg bâjbâind pe drumul greu,
Ci să pășesc Isuse prin lumina,
Ce ai lăsat-o Tu-n cuvântul Tău.

Mereu ai fost, mereu Tu ești cu mine,
Și-atunci când așteptarea este grea,
Și-n vremurile care se arată,
Eu știu... cu mine Tu vei rămânea,
Căci ai lăsat în cartea sfântă Doamne,
Făgăduința-n care Tu ai spus,
C-ai fost, că ești... vei fi întruna,
Acel ce nu ne lași, ooo... sfânt Isus.

Mereu ai fost, mereu Tu ești cu mine,
Când vântul prin văzduh el m-a purtat,
În valea morții când mă aruncase,
Isuse, viață mie Tu mi-ai dat,
Ai dat putere ochilor ce-n beznă,
S-au aplecat de lacrimi obosiți,
Genunchilor le-ai dat a Ta tărie,
Când ei erau Isus slăbănogiți.

Mereu ai fost, mereu Tu ești cu mine,
Mereu te simt Isuse-n viața mea,
Căci viața mie-mi este bucurie,
Atunci când este după voia Ta,
Eu simt mireasma zorilor de ziuă,
Și-al serii zâmbet care-i călduros,
În răsărit și în apus de soare,
Te văd, căci este-un timp așa frumos.

Mereu ai fost, mereu Tu ești cu mine,
În toate eu pe Tine te găsesc,
În viața mea Isuse niciodată,
De-a Ta prezență nu mă îndoiesc,
Căci te-am simțit în geamătul durerii,
Și în adâncul de suspin născut,
În viață când paharu-amărăciunii,
În fața mea când Doamne l-am avut.

Mereu ai fost, mereu Tu ești cu mine,
Când sufletul flămând te-a căutat,
Prin lume rătăcind... când el Isuse,
De-a Ta iubire era însetat,
Tu nu l-ai părăsit... purtat pe brațe,
L-ai adăpat și l-ai hrănit mereu,
Cu-a Ta iubire ce-i nemărginită,
Și cu putere-n timpul cel mai greu.

Mereu ai fost, mereu Tu ești cu mine,
Mereu voi spune, Cel ce e mereu,
Cu mine pe cărare-n zile grele,
E-Acel ce mie-mi este Dumnezeu,
E Cel ce nu îmi las-a mea ființă,
Pe marea vieți-n larg mereu plutind,
Ea este cârmuită de Acela,
Ce-o duce l-al Său mal, încet vâslind.