Menirea ta-i sa cresti mereu

O salcie plantata langa apa
Intinde puternic radacina-n jos,
De acolo se hraneste se adapa
sa creasca mare si maestuos.

Cand o privesti de dimineata
Cum flutura cu crengile in vant...
Frunzele-i intinse ca pe ata,
Se leagana mirfic spre pamant.

E delicata, inalta si frumoasa,
E borna de hotar pe mal de apa!
Infipta adanc se unduie duioasa,
Tine malul cand suvoaiele il sapa.

Asemeni salciei ce delicata este
Ai fost mereu fragila, simtitoare,
Te-ai calit, trecand prin multe teste,
Prin har ramas-ai in picioare!

Trecut-ai teste dure si devreme...
Dar Dumnezeu te-a uns de sus cu Har
Din salcia care parea plapanda-n vreme
Trecuta prin cuptoare, azi esti far!

Tu nu uita aleasa esti de Tatal
In jurul tau sa semeni bucurie
Puterea sa ti-o tragi din-Naltul
Eternul Dumnezeu din vesnicie!

Nu este om, fiinta aici pe Terra
Sa poata a te departe de Hristos,
Lupta, dute-nainte si fii tare!
Lucrand mereu sa aduci roada cu folos.

Ca Dumnezeu turnat-a in tine daruri,
Cu Duh te-a uns sa fii biruitoare
Deci nu uita, prin orisicate valuri
El te va tine pururi in picioare!

Asculta soapta Duhului in vreme,
Te va-nvata cum sa traiesti frumos
Sa nu te preocupe lucruri efemere,
Sa lupti mereu sa te asemeni cu Hristos.

"ficei mele iubite Ioana"

amin 03-05 iulie 2010