Meditaţie

Meditaţie

Prin negura vremii,
Printre suspine şi plângeri
Paşii mei călătoresc în tihna nopţii
Căutând un răspuns,
o speranţă....

De ce încă mai este durere?
De ce există plânsul si suferinţa?
De ce invidia şi răutatea şi-au făcut loc în viaţa noastră?

Pentru că astăzi s-a pierdut
Semnificaţia iubirii de la Golgota...
Pentru că, inimile noastre înrobite, n-au acceptat mesajul dragostei Lui...
Pentru că, deşi palmele Lui străpunse de cuie ne-au adus alinare şi ne-au vindecat rănile
Noi... am uitat să mai credem,
Iar astăzi suntem înrolaţi în steagul amăgirilor, al iluziilor, al deşertăciunilor,
Rătăcind în negura nopţii...
Până când?

Până când mesajul dragostei va fi scris în inima noastră,
Până când vom înţelege că nu suntem doar praf şi pulbere,
Până când poftele lumeşti vor fi înlocuite cu dorinţa de a vedea faţa Sa

Atunci, ochii noştri vor fi inundaţi cu lacrimi de iubire,
Mâinile vor fi gata să îmbrăţişeze, să mângâie, să ofere ajutor
Iar gura va vesti puterea iubirii Lui

Atunci inima noastră va fi inima lui Hristos,
Şi va fi gata să primească mesajul scrisorii Lui de dragoste, demult pierdut:
„Tată, iartă-i Tu, căci ei nu ştiu ce fac!”


Ciupercă Flaviana
18 mai 2013