Meditand la rastignire

MEDITÂND LA RĂSTIGNIRE

Când medităm la agonia răstignirii
Cuprinşi suntem de sfinţi fiori
Şi ne-aplecăm în duhul mulţumirii
Şi recunoaştem roadele iubirii
De care-am fost atinşi de mii de ori.

Când ne vom duce la locul de ruşine
Cu simţul şi cu gândul călător
Pătrunşi vom fi de indignare şi suspine
C-au pironit pe-un Rege făcător de bine
Crezând că e un simplu muritor...

Vom fi pătrunşi de-un sfânt respect
Că Domnul gloriei s-a dat pe Sine
S-aducă transformare unui trai infect
Să răspândească o doctrină de efect
Ce-şi are sursa în Tatăl gloriei divine.

Acolo, pe crucea pregătită pentru El
Între tâlharii ce-şi meritau sentinţa
L-au atârnat pe Împăratul, pe Acel
Ce i-a iubit pe prieteni şi duşmani la fel
Şi-a vrut să le înnobileze visul şi dorinţa.

E zi de vineri; sentinţa a fost dată
Pilat şi Marii preoţi s-au decis
Mulţimea de afară – atât de agitată
Ştriga în gura mare: "Să-L vedem odată
Pe lemn de chin şi de blestem, ucis."

Ei au cerut osânda sângelui vărsat
Ce s-a-mplinit în generaţiile viitoare
Când au căzut în camerele de gazare
Fost-au mii şi mii: un preţ aşa de mare
C-atunci când el murea nu le-a păsat!

Spre locul de ocară ostaşii nemiloşi
Îl biciuiesc lovind în carne vie
Dar ochii Lui aşa senini, aşa frumoşi
Le dă un semn că şi ei pot fi scoşi
Din starea de cruzime şi nemernicie,

Că sângele preasfânt are putere
Să spele şi păcatul lor hidos
Că pot şi ei să beneficieze de-nviere
Prin renuţare la himere şi plăcere
Prin naştere din nou şi trai frumos.

Convoiul a sosit la locul stabilit
Bătutul cuielor se-aude-n depărtare
Păcatul fost-a judecat şi pedepsit
Dar câţi din ei ştiau c-au împlinit
Un plan divin ce dă răscumpărare?

E zi de vineri; e vinerea cea mare
Când reflectăm la cruce, la Calvar
Când din recunoştinţă aducem adorare
Pentru o dragoste nepieritoare
Pentru potirul ce e plin cu Har.

Vinerea Mare, 2006