MATURITATE DUHOVNICEASCĂ

Domnul nu-i doar Salvatorul ce ne scapă de păcate,
Ci e şi modelul nostru de trăiri adevărate.
Duhul Sfânt care ne creşte spre vârfu-nălţimii Sale
Ne ajută să fim sinceri, dar şi sfinţi pe-a vieţii cale.

Nu putem vorbi-n cuvinte de-a lumii maturitate
Câtă vreme ea trăieşte în păcat şi-n nedreptate.
Totuşi în lexicul nostru există înţelepciune
Cu sens de maturitate prin Cuvânt şi rugăciune.

Judecăţile majore cu concluzii pertinente
Sunt rostite doar de-aceia care au priviri atente,
Care nu-s la suprafaţă scormonind ca şi găina
Şi cotcodăcind tot timpul cât ţine ziua lumina.

Starea din „copilărie” şi cu-aceea de „om mare”
Sunt opuse între ele prin sistemul de valoare.
Pentru un copil, se ştie, jucăriile-s frumoase.
Înţeleptul, ca om mare, spune vorbe cu foloase.

„Să fim oameni mari la minte şi doar prunci la răutate.”
Ăsta e sfatul Scripturii spus cu multă bunătate.
Pentru noi nu-i opţiune, ci-i o normă necesară
Dacă nu vrem ca vreodată să fim daţi din cer afară.

Vorbind de comunitate, în unirea de credinţă,
Noi vedem maturitatea printr-o singură voinţă:
Sfinţii toţi din lumea asta să-L asculte pe Isus
Care pentru noi pe cruce jertfă sfântă S-a adus.

La nivelul de persoană sunt doar două componente
Ce-s chemate la unire, nu-n direcţii divergente:
Credincioşi cu adevărul şi cu dragostea creştină,
Iată cum putem tot timpul să umblăm doar în lumină.

Dar baza maturităţii e zidită pe gândire,
Stânca cea de veacuri pusă prin a Domnului iubire.
Ea ne-ajută să alegem între rău şi între bine,
Şi să dăm răul deoparte prin convingerea de sine.

A fi matur în credinţă e şi-un drept şi-o datorie
Ce-o plătim în faţa lumii printr-o bună mărturie.
Asta a dorit Mesia când S-a înălţat în slavă
Şi-a trimis din ceruri Duhul cu puterea Lui grozavă.

Martorul doar cu harisme trebuie ca să şi crească
În credinţă şi-n iubire pentru Patria cerească.
Un rol mare în acestea îl mai are suferinţa
Care-i preţul ascultării când am acceptat credinţa.