MĂRTURISIRE

MĂRTURISIRE

În ceea ce scriu pentru Tine Isus
De dorul iubirii spre ceruri condus,
Simt şerpii ce-s gata să-mi sară la gât
Şi-aş vrea câteodată să plâng … doar atât.

În ceea ce predic mă tem uneori
Că ploaia nu cade, ci-atârnă în nori.
Şi simt o tristeţe, miros de mormânt,
Lovind cu putere în dorul cel sfânt.

În ceea ce mustru pe cei ce greşesc
Îmi văd stângăcia cu iz pământesc.
Şi eul acela ce mort îl credeam
Din nou se arată ca un Balaam.

Mă simt ca un fals de lume flatat …
Dar lumea nu ştie ce mult Te-a costat
O, Fiu al Durerii tot cerul să-mi dai
Când sus pe o cruce iubind Tu mureai!

De-aceea mă-ntreb : Mai pot să m-ascund
Să fiu ca o piatră ce zace în prund
Când Tu sus în Templu mă vrei un topaz
Ce rabdă oricâte trecând prin necaz ?!…

Nu vârsta lumească e-al meu avocat
Nici mintea cea plină de-al cerului sfat,
Ci inima-ntreagă Isuse-Ţi ofer
S-o umpli de pacea ce vine din cer!

Acolo prin Jertfă Tu pace-ai făcut
Dând sfânta iertare celui ce-a crezut.
Aşteaptă tot cerul pe fiii smeriţi
Ce poartă o cruce şi sunt fericiţi.

Grăbeşte-Ţi venirea Tu Mire ales!
Mireasa Te-aşteaptă şi plânge ades
Văzând cât de-aproape e ceasul dorit
Şi totuşi, Isuse, Tu nu ai venit…

Mă plec azi în rugă, Te-ador şi Te chem
Cu-a Ta îndurare în ceasul suprem.
Atunci când pustiul pe loc va-nflori
Şi inima din mine pe veci Te va iubi.

În ceea ce scriu şi-acum despre Tine
E-un vânt de durere suflând prin rovine.
Şi-aud azi o şoaptă ca susurul blând :
”O, nu te mai teme, căci Eu vin curând!”
***