Mărturia și starea creștinului

Mărturia-i reflexia lăuntrică a crezului Cristic
Nu lipsa de dovezi sau studiul apologetic
Dacă mărturisești pe Isus ca Domn cu credință
Nu trebuie să știi filozofii în mărturia cu biruință.

Să înțelegem menirea ce ne-a fost de El dată
Că viu e Domnul să mărturisim ca Ilie altădată
Să spunem: că ai Lui slujitori suntem fără frică
Și de-ar fi amenințările ca ale Izabelei odată.

Avem o menire în societatea în care trăim
Să ne-o înțelegem noi creștini și s-o vestim
Cu toți să fim pro activi în credința-n Hristos
Dacă suntem mădulare într-un trup sănătos.

Niciunul nu suntem în biserică creștini de lux
Să fim serviți și slujiți numai pe-a vieți parcurs
Nu putem sta pasivi să privim corupția și păcatul
Căci convingerile în vremuri grele își au rostul.

Comportamentul derivă din convingerile omului
Bazate pe credința și valorile ce-s în credința lui
Convingeri ferme bazate pe Domnul că este viu
Oameni ce-au credință-n El n-au niciun dubiu.

Convingerile lor transformă credința-n faptă
De aceea fapta dovedește de-i credința curată
Dacă vom căuta verticalul în relația cu Domnul
Cele de pe orizontală ne vor fi date în totul.

Nu fă mofturi când Dumnezeu vrea să-ți dea,
Ce sau prin cine ca lui Ilie când corbul îl hrănea
Pentru oameni speciali El are planuri speciale
Mult prea diferit decât ce gândim noi prin ele.

El nu ne folosește deplin în lucrarea-i sfântă
Până nu ne zdrobește deplin și ne frământă
Să facă din noi ce vrea El, făptura cea nouă
De-a spune orișicând: sunt gata de slujbă.

Nu există slujitor cu cunună pe capul său
Fără să aibă mai întâi cicatrici lăsate de cel rău
Pe corp, inimă și suflet unde-a putut să-i facă
Că să-i distrugă dacă se poate credința-i dragă.

Sunt cicatrici care nu sunt în afară la vedere
Dar acestea dor mai tare, nu le poți da alinare
Cele ce se văd nu dor așa tare, sunt de răbdat
Se pot alina cu vorbele dulci din suflet curat.

Când Dumnezeu vrea să ridice pe cineva sus
Întâi îl coboară printre cei de jos să fie supus
Așa cum mândria merge înaintea căderi cuiva
La fel e înălțarea celor smeriți, har le va da.

Dacă Domnul chemă și trimite în mod special
Prin încercare forjează și își formează trimisul
Să fie gata pentru orice lucrare bună la nevoie
Pentru Domnul și semenii ce sunt la anarhie.

Dacă ne lipsesc resursele și-s accentuate nevoile
Sau avem excesive suferințe și mai probleme
Nu va îngădui toate aceste peste puterile noastre
De-i pedeapsă sau încercarea credinței trăite.

Dumnezeu nu-ți va da viziuni conform puteri tale
Dar îți va da putere conformă cu viziunile Sale
Pentru credincios problema nu-i dacă, ci când
Intră în cuptorul Domnului credința-i demonstrând.

Credinciosului, încercările-i sunt garantate
Dar încercările nu-i sunt fără rost îngăduite
Fiecare din ele are un scop și țintă urmărită
Când Dumnezeul are-n plan o lucrare anumită.

Diavolul se amestecă-n viața noastră privată
Spune: să trăim independent cum vrem fără sfială
Pot merge la biserică să mă rog, să cânt pios
Dar în rest să-mi trăiesc viața ușor și păcătos.

Închinarea la Dumnezeu nu se rezumă la atât
La cea duminicală și peste săptămână nimic
Omului dintotdeauna i-a plăcut independența
Și după ce a venit la credință ar vrea tot așa.

Să profite de Dumnezeu cât poate de mult
Dar să nu-i dea socoteală de viață în trăit
Să nu-aibă amestec în viața-i privată de loc
Ce-i la biserică peste săptămână n-are loc.

Asemenea credință fără complicații multora place
Ideile lor despre Dumnezeu dovedesc imaturitate
Una-i realitatea lui Dumnezeu și alta-i a omului
Când diavolul are amestec în închinarea creștinului.

Oferă o formă religioasă pioasă, asemănătoare
Dar fără har în închinare și fără să aibă putere
Găsești azi rugăciune și închinare dar fără foc
Prezență divină nu mai e doar ritual sec și gol.

Creștini ce-au doar o formă de evlavie falsă
Tăgăduiesc puterea Domnului obraznici pe față
Nu-i destul să fii sincer la credința ce-ai aderat
Trebuie să fii convins că ești pe drumul adevărat.

Credinciosului fals face sacrificii dar fără rezultat
Credinciosul adevărat nu se sacrifică necugetat
Credința adevărată e la vedere fără misticisme,
Fără societăți secrete cu taine și greu înțelese.

Credința adevărat se trăiește după principii Sfinte
Dar Spiritualul e artificial, poate ușor să se imite
Credința adevărată e greu de trăit curat și smerit
Spiritualul poate fi un ritual bine pregătit și ticluit.

Să fim atenți la victorii spirituale de vom avea
Căci după ele vine diavolul cu mârșăvia sa
Și încearcă să ne arunce în craterul deznădejdi
Cu amenințări și practici săvârșite de oameni.

De stresul și depresia îți pun stăpânire vreodată
Fii atent la starea-ți și comportarea să-ți fie curată
Să nu te refugiezi în comportamente de tip escapist
Că nu te vor scăpa de ele ci vei fi mereu mai trist.

De nu-ți evaluezi realitatea situația corect și obiectiv
Devii un credincios de fațadă, placid, pasiv și inactiv
Mărturisirea credinței tale în starea aceasta n-o faci
Ci te refugiezi prin viață neștiut de nimeni, ce ești.

Menirea creștinului nu-i ascunderea și tăcerea în lume
El are o datorie, să-și împărtășească credința mai departe
Unde se află, să facă cunoscut pe Isus și a Lui jertfă
Făcută pentru păcătoșii de pretutindeni, din lumea-ntreagă.