Maria si Marta

De-atatia ani sub cortul meu se cearta
Doua surori...! Se-mpaca rareori.
Difera-atata una de cealalta,
Ca parca sunt vrajmase,nu surori.

Cand Marta-alearga-n stanga si in dreapta
Slujind la masa,oaspetii primind,
Maria plange cu amar pe treapta
Din dosul casei,pururi suspinand....

Iar cand Maria sta ingenunchiata
Sorbind racoarea Viului Izvor,
O cearta Marta pururi tulburata,
Ca nu ii e de nici un ajutor.

Adesea vine Domnul sa le-mpace
Si-atunci e bine,toate merg usor
Dar partasia iute se desface
Cand vine cineva la usa lor.

Si Marta-i prinsa iar la alergare...
Maria parca-o stavileste-n drum,
Caci zaboveste mult la inchinare,
Cu ochii-nchisi la grijile de-acum.

Dar daca cuiva ii dau dreptate,
Maria mi-ar fi sora mai curand,
Cum sta,tinandu-si ochii spre Departe,
Sa-si vada prima,Mirele-aparand.