Maretia Ta, Doamne

Maretia Ta, Doamne


Te-am vazut in fiecare dimineata in roua de pe flori,
Alteori in fulgul de zapada si-n picurii de apa strecurati de nori
Si n-am putut sa stau nepasator, si de bucurie-am exclamat:
Ce mare esti Tu Doamne, fii slavit in veci, glorificat !


Te-am vazut in bobul de mustar si-n raza de lumina...
Dar si-n vantul ce adie-ncetisor, si-n zborul de albina
Si cu mainile spre Tine indreptate, am strigat prin vers:
Doamne, cat de mare esti Tu-ntregul Univers !


Te-am vazut in zambetul de mama si-n lacrima de nou nascut,
Chiar si-n molecule si atomi, si-n micile particule de nevazut...
Sunt plin de entuziasm si tresalt in sus de bucurie,
Cantandu-Ti:"Ce mare esti Tu Doamne", marire Tie !


Te-am vazut si-n firul ierbii ce crestea-ntr-o liniste sublima,
Si-n mugurul ce-ncoltea nestingherit, scaldat in fante de lumina
Jubilez in fiinta mea cand privesc la lucrurile marunte...
Si Te vad atat de mare Doamne, mai mare ca un munte !


Te-am vazut si-n firul de nisip ce se scurge agale in clepsidra,
Dar si-n clipa ce-a trecut pe langa mine-n mai putin de o secunda
Privesc la lucrarea mainilor Tale si raman atat de incantat...
Sa vad cat de mare esti, chiar in lucrul mic si ne-nsemnat !


Universul e prea mic ca sa Te poata-mbratisa...
Iar ceru-ntreg nu poate sa cuprinda maretia Ta !
Infinitul e atata de minuscul fata de a Ta grandoare...
O Doamne, cat de mare esti Tu-n a Ta splendoare !

¬Amin¬