Marea trimitere

(Matei 28:19-20)

Timpul se scurge, fluviu-nvolburat,
Ducând evenimente în uitare,
Însă memoria le-a consemnat
Pe cele ce pământul le-a schimbat,
Fapte ce au urmări nepieritoare.

Să ne oprim, privind înspre trecut
La început de eră-n Galileea,
La un eveniment bine ştiut
Din multele care s-au petrecut
Pe locurile-acelea-n vremea-aceea,

Când pe un munte Domnul înviat
Înconjurat de mica Lui oştire
(Cei unsprezece care L-au urmat),
O nouă strategie i-a-nvăţat:
De-a cuceri pământul prin iubire.

"Duceţi-vă, le-a poruncit Isus,
Ducând în beznă sâmburul luminii
Şi de la răsărit pân-la apus
Să faceţi ucenici, precum v-am spus,
Să-i botezaţi în Numele Treimii."

Din pisc în pisc sunând, din deal în deal,
Ecou reverberat din stâncă-n stâncă,
Dus prin milenii de al vremii val
Se-aude şi azi, tot mai actual,
Îndemnul de atunci, valabil încă.

Să ne-nrolăm în oastea lui Isus
Şi pentru El să cucerim pământul;
Suntem ai Lui, însă atâţia nu-s,
Să îi salvăm ducând ce-avem de dus,
Adică ceea ce-am primit: Cuvântul.

"În toate zilele Eu sunt cu voi"
A mai rostit Isus în Galileea,
Şi azi, simţind puterea Lui în noi,
Să fim în lupta dragostei eroi
Căci pentru focul ei purtăm scânteia.

Amin
Vulcan, 17 aug. 2007