Mare și frumos ești Doamne

Mare și frumos ești Doamne,
O comoară pe pământ,
Pentru cel care aleargă,
Zi de zi cu Tine-n gând.

Frumusețea Ta măreață,
O văd ochii-nlăcrimați,
Ce privesc spre bolt-albastră,
Doar spre Tine îndreptați.

Munții Ție ți se-nchină,
Văile înalț-un cânt,
Și în ceruri se aude,
Cât de mare ești și sfânt.

Marea glasul Tău ascultă,
Vântul este-n loc oprit,
Când Tu strigi să se oprească,
Ești îndată auzit.

Roua dimineții sfinte,
Se grăbește-a se-nălța,
Să-ți cuprindă măreția,
Vrea la pieptul Tău să stea.

Dulcele din fag de miere,
Doamne ești doar Tu mereu,
Nimenea nu e ca Tine,
Numai Tu ești Dumnezeu.

Tu dai apelor răcoare,
Serilor splendoarea lor,
Zilelor le dai lumină,
Păsărilor le dai zbor.

Și întinderea de ceruri,
Le-ai întins cu mâna Ta,
Mare ești pentru vecie,
Toate Ție-ți vor cânta.

Florilor le dai mireasmă,
Rod pământului Tu dai,
Lângă inima zdrobită,
Doamne Tu ești Cel ce stai.

Căci la Tine-nviorarea,
Cine-o vrea... o va găsi,
El alungă întristarea,
El o poate nimici.

Cât ești de frumos Tu Doamne,
Cerul și acest pământ,
Prin a Ta înțelepciune,
Le-ai făcut Tu Domn preasfânt.

Să se vadă frumusețea,
Ce o ai doar Tu mereu,
Tu ești Domnul nemuririi,
Numai Tu ești Dumnezeu.
Amin