Mare, mare legănată

Văd și-acum ca altădată, marea legănată, plină
Cu lacrimi strânse de milenii, mereu în flux-reflux suspină,
Mă luase cu ghiocul, dorințe și noroc să-nșire,
Așa vorbirăm înainte, acum avem altă vorbire.

Despre Ulise, Penelopă, vorbeam din zori până-n apus,
Acum privesc venind pe valuri, pe Preaiubitul Meu Isus.
Pe maluri mă chema nisipul, în ultraviolete-ncins,
Mă cheamă acum Isus la masă, mă-ntreabă cât pește-am prins.

Privindu-mă cu ochi mierăi, de deochi îmi zice marea,
Că sunt o ființă nouă, mi-am schimbat asemănarea,
Nu mă bucur să vorbim cum mă bălăceam odată
Ci mai bine povestim de pescuirea minunată.

M-ar lua un val departe să căutăm comoara iar,
Dar mie mi-e deajuns bănuțul ca dare pentru cezar.
Și din blândă, liniștită, se învolbură-n furtună,
Dar cu mine e Cuvântul care poate s-o supună.

Știi tu mare că pe Iona n-ai putut să îl înneci,
Căci Stăpân e peste toate, Dumnezeul lui, în veci.
Va veni și vremea când să aduni cu braț șuvoi,
Căci va porunci Stăpânul, să-ți dai morții înapoi.

Ape zid să faci, cărare, singură, tu știi, nu poți,
Știi Cine ți-a pus hotare, Cine te-a închis cu porți,
Cât îi fi mare de mare și adâncu-ți de adânc,
Apele îți sunt amare, ești nimic fără Cel Sfânt.

Mare, mare legănată,clatină-ți o jertfă sfântă,
De miros plăcut și Domnul Dumnezeu din Cer te-ascultă,
De sub Tronul Lui un râu se va revărsa în tine
Și-ți va fi ca vindecare și dulceață, prospețime.

Amin!