Mare ești preasfinte Tată

Mare ești preasfinte Tată, chiar și munții ți se-nchin,
Tu ești Cel ce într-o clipă ai uscat și un smochin,
Se cutremură pământul, printre norii gri când vii,
Marea o desparți în două, Dumnezeul celor vii.

Și câmpiile întinse, te ascultă când vorbești,
Chiar și fiarele pădurii, tac de sus când le privești,
Vântul în adânc se-ascunde, el cunoaște glasul Tău,
Știe că-l oprești Isuse, pentru Tine nu e greu.

Valurile te ascultă, căci ești vrednic de-ascultat,
Dumnezeule din ceruri, veșnicule Împărat,
Toate astăzi vin la Tine, toate Ție ți se-nchină,
Ziua cea cu vremi ploioase, dar și cea care-i senină.

Tu îngenunchezi ființe, ce nicicând nu au crezut,
Că la Tine e sfârșitul, că Tu ești un început,
Celor morți le dai Tu viață, să se vadă slava Ta,
Cei ce-o văd azi te ascultă, ce n-au vrut a te-asculta.

Tu pornești urgii... războaie, tot Tu Doamne le oprești,
Căci pământul dar și cerul, numai Tu-l împărătești,
Ești atât de mare Doamne, toate sunt în mâna Ta,
În smerenie la cruce, Ție vor a se-nchina.

Mare ești preasfinte Doamne, peste tot ești azi văzut,
De-orice fir ce-i mic de iarbă, ești Tu Doamne cunoscut,
Chiar și roua dimineții, către Tine zboară-n zori,
Tot spre Tine se înalță, și mireasma cea de flori.

Mare este-a Ta splendoare, fără margini este ea,
Mare-ți este-mpărăția, slava care-i doar a Ta,
Dumnezeule a toate, veșnicule Împărat,
Doar din marea Ta iubire, veșnicia-n dar ne-ai dat.

Bucuria mântuirii, Tu în inimi azi ne-ai pus,
Căci nemărginit în milă, ești Tu Domnul meu Isus,
Ești de necuprins căci Doamne, ești un mare Dumnezeu,
Și eu micul rob Isuse, vreau să fiu așa mereu.
Amin(diana)