Mare e diplomația

Mare e diplomația, între frați... între surori,
Căci mândria stă în frunte, e slujirea în culori,
Fără har e cuvântarea, teologii au urcat,
Unde trebuie întruna, să stea Domnul... ne-ncetat.

Bogăția pământească, pe creștini i-a-ndepartat,
Concurența e la modă, ce mașină ai... palat,
Hainele de nume mare, îi îmbracă pe creștini,
Au uitat ca ei prin lume, sunt doar niște pelerini.

Cântă gurile deschise, note-nalte-ating mereu,
Căci cântarea auzită, nu e pentru Dumnezeu,
Fără har este cântată, nu-i prin ea eliberat,
Cel care de-adânc cu lanțuri, fără milă e legat.

Predicatorii în lume, nume mare și-au făcut,
Cu a lor înțelepciune, spun și ce n-au cunoscut,
Lăcomia îi împinge, să vorbească ce doresc,
Cei care îi finanțează, banii lor doar îi orbesc.

Astăzi e catastrofală, pocăința pe pământ,
Izabela stă în frunte, ne conduce-nspre adânc,
Dragostea-i doar amintită, nu-i văzută printre frați,
Pomeniți sunt și martirii, însă nu mai sunt urmați.

Forme multe de evlavii, multe fețe au cuprins,
Mare e fățărnicia, focul dragostei a stins,
Nevoiașul stă la urmă, e flămând... neajutorat,
Căci acei ce stau în frunte, de săraci ei au uitat.

Îmbuibarea stă pe mese, spun că-s binecuvântați,
Prin americile lumii, de-avioane sunt plimbați,
Cât de mare-i amăgirea, așternută peste ei,
Dar se cred ca sfinții care, au luptat cu pașii grei.

Doamne este doar la Tine, o putere ce-ar putea,
Să trezească și creștinul, adormit în lumea sa,
Fă lucrarea ca să fie, astăzi doar prin Duhul sfânt,
Căci Acel de pus în frunte, ești doar Tu pe-ntreg pământ.
Amin