Maranata! Vino, Isus iubit!

Și-n timp ce le vorbea, Se înălță la cer,
Spre gloria de sus, spre Tatăl cel etern.
Cu ochii pironiți înspre al lor Păstor,
Apostolii stăteau, până L'-ascunse-un nor.

Și cum priveau așa, iată că doi bărbați
Se arătară lor, în alb înveșmântați:
-Bărbați galileeni, de ce priviți spre cer?
Isus va reveni tot în același fel!
***
***
Trecut-au ani de-atunci. Mai mult de două mii;
Cei sfinți au adormit, noi Te-așteptăm să vii,
Să Te vedem pe nori cu cei ce Te-au slujit,
Cu sfinții ucenici, ce-atâta Te-au iubit!

Cu cei ce au plătit cu-atât de mare preț
Credința-n Tin', Isus, și-n Harul Tău, măreț!
Cu cei ce au primit ofranda, mila Ta
Și calea către cer, să meargă doar pe ea!

O, scump Mântuitor, așa cum ai promis
Mângâietorul sfânt, din cer ne-a fost trimis!
Iar azi, plini de putere, de călăuza Sa
Simțim c-aproape-i vremea când Tu vei apărea!

De-aceea stăm cu ochii spre ceruri pironiți
Pân' s-or deschide norii, să fim de Tin' răpiți!
Și dezlipiți de toate, cu aripi spre zenit
Îți spunem: Maranata! Vino, Isus iubit!