Maranata vine Domnul

Maranata vine Domnul, ascultați-l azi popoare,
Strânge-ți rândurile-ndată, adăpați de la izvoare,
Care-s vii și cu putere, inimile voastre-ndată,
Căci în zări lumina vie, cu putere se arată.

Vine în curând Mesia, stați cu toți în ascultare,
Cheia pentru mântuire, este ea la fiecare,
Poarta cerului îndată, o sfințire o deschide,
Și credința... ea dărâmă, zidurile ce-s rigide.

Maranata... vine Domnul, e aproape Cel ce vine,
Vrea sa vadă mâini întinse, către cel ce-i în suspine,
Vrea să vadă cum orfanul, are el surori și frați,
Vrea să vadă nevoiașii, dacă sunt ei azi uitați.

De vom fi cu toții gata, vom urca cu El spre cer,
Pentru noi El va deschide, Domnul porțile de fier,
Pentru noi a dat popoare, căci ne-a vrut cu gelozie,
El ne vrea și azi aproape, sus cu El în veșnicie.

El ne vrea în întregime, nu ne vrea pe jumătate,
Vrea mireasă fără pată, cu-a ei zile doar curate,
Curățirea ei să fie, înainte de plecare,
Ca să nu rămână-n vremea, ce va fi fără-ndurare.

Maranata se aude, azi în colțuri de pământ,
Vestea este ea adusă, și de adieri de vânt,
Și de marea liniștită, și de munții ce ne spun,
Vine Domnul, vine-ndată, se aude... e pe drum.

Vine să îi duc-acasă, pe acei ce-au fost aleși,
Care-au fost cândva în lume, din pierzare ei culeși,
Ei sunt rodul suferinței, mâinilor îngăurite,
Care-au fost cândva pe cruce, în piroane pironite.

Vine să îi duc-acasa, pe acei ce-au fost săpați,
În acele palme-ntinse, ca să fie ei salvați,
Ca să fie smulși din gheara, celui care i-a robit,
Pe acei ce-n valea Dura, ei la idoli n-au privit.

Maranata... vine Domnul, vine Domnul în curând,
Vor sfârși aceste chinuri, ce-au cuprins acest pământ,
Se va auzi cântarea, cea de mare sărbătoare,
Căci va fi în ziua care, ne vom înălța spre soare.