Mantii si simboluri

Mantii si simboluri
de Octavian Sarb

Daca stii, sa faci un bine,
Si-ai puterea sa nu-l faci,
Este dusmanie-n tine,
Nu te chinui s-o-mbraci,

Cu o mantie subtire,
Ce nu poate-acoperi,
Ce e rusinos in fire;
Dar te poate amagi,

Caci privind societatea,
De la cel mai mic, in sus,
Intelegi realitatea;
Dusmania nu-i intrus;

Dimpotriva, e prezenta
Pretutindeni si-n oricine,
Ba,mai mult, e imanenta,
In copii o vezi mai bine…

Totusi, mantiile-s cautate,
Nimeni, azi, nu umbla gol,
Nudul in societate,
Doar in arta ,are–un rol.

Ce sunt mantiile-acestea?
Ce sens are sa le-avem?
De la cine avem zestrea?
Sunt simbol in vreun sistem?..

Ele reprezinta scoala,
Gradul tau de instruire,
Daca straluceste toala,
Parte ai de pretuire.

Mantiile-s diversiune,
Daca-n suflet, tu vrei cerul!
Sunt o haina pentru lume,
Nu iti schimba caracterul,

De vrei binecuvantare
De la Cel ce te-a creat,
Sa fii bun, cu suflet mare,
Dar te simti profund legat?

Este-o mantie-a iubirii,
Ce-a purtat-o doar Hristos,
Este haina stralucirii,
Sus, in cer, nu, aici, jos!

Cel ce-o-mbraca are parte
De dispretul lumii-ntregi,
Sta istoria din Carte,
Marturie, sa-ntelegi

Care este pretul care,
S-a platit, s-o poti avea,
Fara sfanta consacrare,
Nu o vei putea purta

Pan` la capatul vietii,
Caci aduce suferinta,
Fericiti sunt, totusi, bietii
Purtatori, caci , prin credinta,

Vor intra, pe porti de aur,
In cetatea pregatita,
De Isus, slavitul faur,
Prin iubire, ctitorita.

Oradea 19 feb. 2014.