MANTAUA LUI ILIE

MANTAUA LUI ILIE


Îmbracă-te-n mantaua lui Ilie
ca Elisei, profetul de demult.
Spre cerul sfânt tu treci şi prin pustie
şi viaţa ta e plină de tumult.

Te vor ameninţa-n pustiu hiene,
şacali şi şerpi şi scorpionii mulţi.
Dar tu veghează, frate, nu te teme!
Imun te face Domnul de-L asculţi.

Când apele veni-vor peste tine
şi într-o clipă simţi cum te afunzi
tu cheamă-L pe Isus din zări senine
la pieptul Lui degrabă să te-ascunzi.

Şi-apoi loveşte-n apele-nspumate
şi fluviul lumii se va face zid.
Tu vei păşi spre glorii neumblate
şi vei cânta ca regele David.

Şi dacă fraţii nu vor înţelege,
din vorba lor vor plăsmui un blam,
tu umblă prin a Duhului Sfânt lege
ca fiu născut din Duh, din Avraam.

Săgeţile minciunii stau la pândă.
Din nou se-ascunde şarpele mieros.
Tu roagă-te şi vei avea izbândă
în lupta grea cu-al iadului colos.

Fii de prooroci, toţi tineri, plini de viaţă,
să afle bucuria lui Isus.
Iubirea Lui şi muntele-l dezghiaţă
când omul vechi pe cruce a fost pus.

Cei tineri chiar aveau o cunoştinţă:
Ilie sus la cer va fi răpit.
Dar azi ne trebuie acea credinţă
ce doar Isus o dă celui smerit.

Vor fi batjocuri şi râsete în vale
dar toate, vai!, se vor schimba în plâns
când Prinţul cerului cu osanale
pe-ai Săi aleşi la cer îi va fi strâns.

Alege-ţi tu, prietene, destinul.
Vrei cu Isus în slava cea de veci ?
Sau vei rămâne-n piept doar cu suspinul
când Iordanul morţii ai să-l treci ?

Isus în harul sfânt te mai aşteaptă.
La uşa ta mai bate sfântul Miel.
O, vino tu de azi pe Calea dreaptă
Şi-mbracă-te, în Duh, cu-al păcii zel!