Mangaietorul.

Ce sunt? Ce fac? Ce cred? Si unde merg?
M-am întrebat şi mă întreb
De multe ori nu înțeleg
De ce renunț şi nu alerg

Dar întrebările sunt multe
Iar ale noastre vieții sunt scurte
Răspuns la toate nu par să primesc
Dar nu încetez să mă gândesc

De ce-i așa de dulce clipa
Când stau înaintea Domnului
Şi atât de scurtă mângâierea
De nu aş mai pleca din faţa Lui

Ca si un val e fericirea
Ce mângâie al meu amar
E o putere, ii promisiunea
Pe care Domnul o revarsă iar

O Doamne știu că-i o frântură din a ta veșnică iubire
Știu că-i un stop din tot ce are să fie
Tot ce eu simt când te atingi de mine
Îs dependent, să trăiesc nu pot fără de Tine

O ce putere mă-nfășoară
Mă umple cu atâta dor
La Tine al meu gând azi zboară
Te văd, te văd dincolo de nor

Vai, Tată tu care îmi cunoști dorul
Tu care-mi ești si azi izvorul
Trimite-mi iar Mângâietorul
In veci să nu mai simt in mine golul

Știu că cer mult, dar arde-n mine dorul
Să simt puterea, susurul, fiorul
O umple tu si astupă golul
Să nu mai plece niciodată Mângâietorul

Nu vreau să mă hrănesc cu firmituri
Când știu că dai la orișicine cere
Dar nu înțeleg de ce sunt doar frânturi
Si nu sunt fericirile eterne

O câtă vreme va mai trece oare
Până când voi vedea a ta splendoare
Până când voi gusta din veșnicie
Si-oi fi si eu cu ceru-n armonie

O ce nu as da să știu cum să-L păstrez
Să înțeleg cum să îl sigilez
Momentul pe vecie să îl capturez
Să nu mai fiu nici gol, nici adormit ci veșnic treaz

O lumea întreagă de as da
Să fie toată, toată a mea
Nimica nu se poate compara
O clipă nu aş regreta
Intr-o secundă la toate aş renunța
Doar pentru a-L avea mereu alăturea

O Duh prea Sfânt așa-i de dulce clipa
Când te reverși si piere frica
Stau si aștept ca rândunica
Să mă înveți să îmi deschid aripa

Si-n zbor să mă înalţ, călăuzit de tine
Cel rău să fie dat de rușine
Că am biruit si mă înalţ spre slăvile divine
Te rog, te rog să nu pleci niciodată de la mine.


Amin 28.11.08