Mângâiere pentru suflet

Mângâiere pentru suflet

Doamne, când inima-mi tremură în întuneric,
Și lacrimile cad fără glas, fără hotar,
Tu ești lumina care nu dispare,
Și brațul Tău îmi ridică sufletul obosit.

Când vântul vieții mă lovește fără milă,
Și umbrele par să mă închidă în tăcere,
Tu, Doamne, îmi șoptești că nu sunt singur,
Și fiecare rană se transformă în har.

Mângâierea Ta nu e doar o speranță,
Ci un foc cald ce arde în inimă,
Fiecare suspin se umple de iubire,
Și fiecare frică se spulberă ca fumul.

Ridică-mă, Doamne, când oboseala mă doboară,
Ia-mi durerile, pune-le în palmele Tale.
Fă din ele lumină pentru alții,
Fă din mine un vas de credință și pace.

Când sufletul mi-e sfâșiat de singurătate,
Și parcă nici cerul nu mă mai aude,
Tu, Doamne, ești glasul ce mă cheamă acasă,
Și în Tine găsesc odihnă, speranță, viață.

Când nopțile-mi sunt grele și liniștea apasă,
Tu, Doamne, ești cântecul ce-mi încălzește inima.
Fiecare bătaie a ei e ecoul iubirii Tale,
Și fiecare lacrimă devine rugăciune.

În tăcerea durerii, în singurătatea ce mă strivește,
Aud glasul Tău blând care mă cheamă acasă.
Tu transformi temerile în curaj,
Și golurile sufletului în har nesfârșit.

Lasă-mă să simt lumina Ta în fiecare pas,
Să cred că nici cea mai adâncă umbră nu e fără margini.
Tu, Doamne, mă ridici din cenușa dezamăgirii,
Și îmi pui aripi acolo unde credeam că nu pot zbura.

Fă ca inima mea să fie oglindă a milei Tale,
Să răspândesc iubire chiar și când durerea mă zguduie.
În Tine găsesc pacea ce nici timpul nu o poate lua,
Și în Tine, sufletul meu se reînnoiește mereu.

Amin