Mamei

MAMEI

Cand ochii i-am deschis, plin de uimire,
Venind pe lume-n ţipăt viu, sonor,
Primii pe frunte prima sărutare,
In viaţa mea, întâiul, dulce-amor!

Căta atunci, tiran in stăruinţă,
La sânul ei, doar hrană şi confort,
Neputincios, prea leneş să zâmbească,
Baiatul mamei, işi găsea suport!

Şi dulce mă certa, că sânt prea lacom,
Gălăgios, in grabă să cresc om.
Iar glasu-i blând, imi liniştea durerea,
Ca iarba ce se-aşterne, la măr căzut din pom!

Iar mai apoi, când plin de energie,
Strângeam cucuie, colectii de erori.
Pe buze-avea suprema alifie,
Ce vindeca la sigur, parfum suav de flori !

Si noutaţi in viaţă, ca hrana pentru suflet,
Cu grijă şi răbdare, tot mama m-a ‘nvăţat.
Lectura, poezia, si prima rugăciune,
In braţe către cruce, tot mama m-a purtat.

Să-l iert mereu in viaţă, pe cel ce nu-i iubit,
Să rabd chiar dacă doare, si sunt nedreptăţit,
Căci sigur e pe lume un lucru clar mereu,
Pe toate-ntotdeauna, le ştie Dumnezeu!

De-aceea-n umilinţă, ´nalţ ochii către cer,
Şi plin de mulţumire, un lucru cred şi sper,
Că-n veacuri nesfarşite, loc sus in casa Ta,
ISUSE, pregatit-ai , şi pentru mama mea!