Mamei

Când Dumnezeu te-a hărăzit ca mamă,
În ochii tăi El a deschis ferestre
Prin care raiul necurmat mă cheamă
Pe un tărâm cum altul nu mai este.

Și în căușe ți-a deschis izvoare
Cu mirul sfânt din lacrima ta arsă,
Simt mângâierea-ți tămăduitoare
De câte ori cu răni mă-ntorc acasă.

Iar ca la pieptul tău, alt leagăn nu e,
Un susur de iubire mă-nfioară,
Miresme de frăguțe, de gutuie,
De busuioc, de crin, de floare rară.

În poala ta sunt lanuri ca mătasa,
E cerul coborât printre suspine,
Când mă aplec să-mi împletești cosița,
Mi-o spicuiești cu dorul după tine.

Astăzi te bucuri la dreapta Lui Isus,
Ai fost aici o jertfă tămâiată,
Te-nveșmântă Raze fără de apus,
Iubirea ta mi-e darul fără plată.

În fiecare zi mi-ești sărbătoare,
Inima mea-nrămează chipul tău,
Ești scumpă mamă, binecuvântare,
Înger din ceruri, har de la Dumnezeu.