Mama, speranță și dor

Podoaba sufletului meu, măicuța mea iubită,
Voiam să-ți fac această zi, puțin mai fericită,
Să-ți mulțumesc de anii mei cei petrecuți pe glie,
Căci mi-ai dat viață și ce sunt, se datorează ție!

Iubita sufletului meu, mi-e inima-ntristată,
Căci nu-ți pot spune "La mulți ani!", de-acuma, niciodată,
Căci firul vieții s-a sfârșit și ai plecat spre stele
Și nu e zi să nu privesc cu dor arzând, spre ele...

Când nu mai pot de greu și plâns, visez cu nostalgie,
Cum mă țineai în brațe strâns, să-mi fie bine mie,
Te văd cum alergai mereu, trebăluiai întruna...
O mamă am avut și eu, acum nu am niciuna!

Aș fi dorit să te revăd, să-ți dăruiesc o floare,
Să-ți spun măicuță,"te iubesc!" să-ți dau o sărutare,
Dar nu mai ești, mi-a mai rămas doar amintirea vie,
Chipu-ți frumos l-am înrămat, te-am pus în poezie!

N-a fost ușor, n-a fost nici greu trăirea-n astă lume,
Noi am parcurs ce ne-a fost scris, cu rele și cu bune!
Dacă trăiam cu Dumnezeu, frumos și-n ascultare,
Gândesc că zilele-ar fi fost senine, cu mult soare!

Dar n-am știut că Cel Preasfânt e Cel ce-a dat suflare
Și am purtat poveri ades și multă supărare,
Cât am știut și am putut, te-am mângâiat pe frunte
Și imploram pe Tatăl meu, ca ruga să-mi asculte!

Să-ți dea puteri în trupul slab și-mbătrânit de boală,
Dar mamă dragă, ai plecat și-acuma casa-i goală!
Nici vișinul nu mai dă rod, (cel ce-adumbrea fereastra!),
Lalelele n-au înflorit, pustie este glastra!

Când am plecat în depărtări, cu gând să vin la vară,
Nu am știut că te mai văd pentru ultima oară!
Ai lăcrimat, parcă știai că nu mai ai putere,
M-ai sărutat, m-ai strâns la piept, ți-am spus: "La revedere!"

Îmi pare rău! Nu știm, nu vrem să învățăm odată,
Că ce-i plecat, n-om mai vedea în viață niciodată!
Să prețuim pe toți cei dragi, s-aducem bucurie,
Căci nu știm mâine ce va fi, doar Dumnezeu o știe!

Privesc tăcut spre înălțimi, o stea văd cum clipește
Și vreau să cred că mama mea, de-acolo îmi zâmbește,
Un glas duios, un susur blând, aud ca o șoptire:
"În jurul meu sunt numai flori, e pace și iubire!"

Iubita sufletului meu, mi-e inima-ntristată,
Căci nu-ți pot spune "La mulți ani!", de-acuma, niciodată,
Căci firul vieții s-a sfârșit și ai plecat spre stele,
Mi-a mai rămas doar să privesc cu dor arzând, spre ele! ...

08/03/2024, Barcelona- Lucica Boltasu