Mamă, o torță mi-e iubirea ta

Adesea vin pe prispa casei tale,
Să îți stropesc mușcatele din glastră,
Mă urc pe munte și cobor în vale,
Caut mamă, îmbrățișarea noastră.

Printre uluci mă cheamă-o levănțică,
Un drag parfum din ia ta frumoasă,
Dar timpul bariera nu-și ridică,
Să vin la tine mamă, nu mă lasă.

În ogradă, întreb cireșu-n floare,
Gutuile parcă-și aduc aminte
Că ai plecat pe Razele de Soare,
Preafericită, spre meleaguri sfinte.

Zoresc să te ajung dar sunt prea slabă,
Din Carul Mare jugul mă apasă,
Te-aud în armoniile din slavă,
Căci ai ajuns biruitoare-Acasă.

Chip înrourat în lacrima de dor,
M-alin sub cerul amintirii tale,
Printre stele-aș vrea să pot să mă strecor,
Mamă să-ți dau cea mai frumoasă floare.

Nu-nfloresc mamă crinii, fără tine,
Căci chipu-ți blând, îl duc eu înainte
Și-ndemnul de a cere-nțelepciune
Nu l-am lăsat să piară în morminte.

Mamă, prin jertfirea ta mi-ai arătat
Iubirea sfântă primită din Isus,
Sufletu-ți ca sticla, transparent, curat,
Ca străzile de Aur, unde ai ajuns.

Țin trăirea ta, oglindă să-mi fie
Și când îmi pieptăn cosița de argint,
Văd al tău Ghetsimani o mărturie,
Rugăciunile cum împlinite sunt.

Ajuns-am și bunică și părinte,
Pe prispa casei torc și eu fuiorul,
Iubirea-ți, mamă, este tot fierbinte,
O candelă nestinsă-mi este dorul.

Mamă, o torță mi-e iubirea ta,
Chiar vântul rece, îi ține nimbul sus,
Până când ne-om întâlni, o voi purta,
Căci m-a dus pe brațe, până la Isus.

Amin!